Serbarea unde Moșul a ascultat fiecare poezie

Directoarea Elena se uita la lista de pe birou și simțea cum îi creștea presiunea. Șase clase, 150 de copii, o singură serbare de Crăciun. Fiecare copil își pregătise o poezie specială pentru Moș Crăciun.

Problema era că Elena se gândea la anul trecut, când totul se transformase într-un coșmar. Moș Crăciun ajunsese doar la primele două clase, apoi "a avut o urgență". Clasele a III-a, a IV-a, a V-a și a VI-a stătuseră pregătite în sălile lor, așteptând zadarnic.

Acum, cu doar o săptămână înainte de serbare, Elena știa că nu poate risca din nou. Alexandra din clasa I își învățase prima ei poezie vreodată și o repeta zilnic în pauze. Ioana, fetița timidă care vorbea mereu încet, își făcuse curaj să se înscrie să recite. David, băiețelul cu probleme de vorbire, se chinuia de o lună să pronunțe perfect fiecare cuvânt.

Nu putea să îi dezamăgească pe toți acești copii.

Căutând disperată o soluție, a găsit inchiriazamoscraciun.ro. A sunat direct.

"Avem 150 de copii care și-au pregătit poezii. Este posibil să îi asculte pe toți? Anul trecut a fost un dezastru..."

"Doamnă directoare, pentru Moș Crăciunul nostru, fiecare copil merită să fie ascultat. Nu punem niciodată preț pe timp când vine vorba de copii. Dacă trebuie să stea trei ore, va sta trei ore," a răspuns operatorul cu căldură.

În ziua serbării, Elena era mai agitată decât copiii. Sala mare era plină, toate clasele așezate în rânduri, fiecare copil cu mâinile încrucișate și poezia învățată perfect.

Când Moș Crăciun a intrat, Elena a văzut imediat diferența. Nu se grăbea, nu se uita la ceas, nu părea stresat de mulțimea de copii. Se mișca liniștit, cu un zâmbet adevărat pe față.

"Ho, ho, ho! Toate clasele din școala doamnei Elena! Am auzit că aveți poezii speciale pentru mine!"

Apoi a început. Alexandra, tremurând de emoție, și-a spus prima ei poezie. Moș Crăciun s-a aplecat la înălțimea ei, a ascultat fiecare cuvânt și a aplaudat la final: "Este cea mai frumoasă primă poezie pe care am auzit-o vreodată!"

Mihai a fost următorul. Când a terminat, Moș Crăciun i-a spus: "Mihai, știu că anul trecut nu am ajuns la tine. Îmi pare foarte rău. Dar poezia ta de astăzi a meritat toată așteptarea."

Ioana a recitat încet, cu vocea ei șoptită. Moș Crăciun s-a apropiat, s-a așezat în genunchi și a ascultat-o cu atenția unui rege ascultând pe primul său consilier.

David a avut nevoie de mai mult timp, s-a bâlbâit, a reluat. Moș Crăciun a așteptat răbdător, l-a încurajat: "Cu grijă, David. Fiecare cuvânt este important."

Chiar și Maria din clasa a IV-a, care se credea "prea mare pentru așa ceva", a fost tratată cu respectul unei adulte când și-a recitat poezia despre înțelepciunea iernii.

Două ore și jumătate mai târziu, toți cei 150 de copii fuseseră ascultați. Nu unul sărit, nu unul grăbit. Fiecare primise momentul lui special cu Moș Crăciun.

Elena privea în sală și vedea 150 de copii strălucitori de fericire. Nu mai era niciun Mihai sceptic, nicio Alexandra speriată, nicio Ioana nesigură. Erau doar copii care credeau din nou în magie.