Scrisoarea pierdută pe care Moșul a adus-o personal

Cezar și-a petrecut întreaga duminică seara scriind. În camera lui, la birou, cu limba scoasă și sprâncenele încruntate, scria cu cea mai frumoasă caligrafie cea mai importantă scrisoare din viața lui.

"Dragă Moș Crăciun, mă numesc Cezar și am 9 ani..."

Nu era o scrisoare obișnuită cu lista de jucării. Cezar îi povestea lui Moș Crăciun despre școală, despre prietenii lui, despre câțelul din curte care îi mânca temele, și despre dorința lui cea mare: un telescop ca să vadă stelele ca în documentarele de pe Discovery.

Când a terminat, a pliat-o îngrijit și a pus-o în buzunarul interior al jachetei sale de toamnă. A doua zi avea să o ducă la poșta din oraș, dar luni dimineața s-a grăbit să nu întârzie la școală și a uitat complet de scrisoare.

"Mama, mama! Scrisoarea mea pentru Moș Crăciun era în buzunarul jachetei!" a strigat Cezar, cu ochii plini de lacrimi.

"Ce scrisoare, dragul meu?" a întrebat mama, oprind urgent mașina de spălat.

Când mama a scos jacheta udă și a căutat prin buzunare, a găsit scrisoarea. Hârtia era udă, cerneala se cam întinsese, dar se putea citi. Mama a citit-o cu atenție, cu inima strânsă văzând cât de mult își pusese Cezar sufletul în acele rânduri.

"Cezar, nu îți face griji. Scrisoarea ta este foarte frumoasă și va ajunge la Moș Crăciun," i-a promis mama, dar în sinea ei nu știa cum.

Seara, când Cezar dormea, mama a căutat pe internet "Moș Crăciun acasă București" și a găsit inchiriazamoscraciun.ro. A sunat a doua zi.

"Am o situație puțin neobișnuită," a explicat mama. "Fiul meu și-a scris o scrisoare pentru Moș Crăciun, dar s-a udat la spălat. E foarte trist și crede că dorințele lui nu vor ajunge la destinație."

"Doamnă, să îmi trimiteți o poză cu scrisoarea. Moș Crăciunul nostru va ști exact ce să facă," a răspuns operatorul cu căldură.

În seara de Ajun, familia se pregătea pentru cină când cineva a bătut la ușă. Era ora 19:00, și afară începuse să ningă mărunt.

Cezar a deschis ușa și a înghețat. În fața lui stătea Moș Crăciun, cu barba albă plină de fulgi de nea, zâmbind blând și ținând în mână o scrisoare îngrijit reparată și laminată.

"Cezar? Eu sunt Moș Crăciun și am venit să îți aduc ceva ce ai pierdut."

Cezar a recunoscut imediat scrisoarea lui, dar acum arăta ca o comoară: hârtia era protejată într-o folie transparentă, cu o panglică roșie legată frumos.

"Scrisoarea ta a avut o călătorie aventuroasă până la mine," a zâmbit Moș Crăciun. "Dar toate dorințele sincere găsesc drumul către împlinire, indiferent de obstacolele de pe traseu."

Din geanta lui mare, Moș Crăciun a scos un telescop pentru copii, exact cum descrisese Cezar în scrisoare. În seara aceea, Cezar a învățat că uneori din lucrurile pierdute se nasc cele mai frumoase surprize.